1.Identificarea tipului de lirism:

a)subiectiv-modalitatea de exprimare este monologul de tip confesiv(la persoana I) sau adresat (persoana a II-a), sunt prezente marcile eului liric (proiectia autorului in text): emfatizarea (exprimarea excesiva a persoanei I, de ex.  prin insotirea vb de pronumele subiect, cu rol de a intari prezenta eului liric) , deicticele (adv/pronume demonstrative ce nu trimit la un referat concret: aici, acolo, ieri, azi, acela, celalalt), persoana I la pronume si verbe, exclamatiile/interogatiile retorice. Marcile ale eului liric-pronume /adj pronominale posesive (meu,mea) /vb.  la pers. I (monolog confesiv) sau pers. II  (monolog adresat), interogatii si exclamatii retorice
b)Subiectiv impersonal -absenta persoanei I, prezenta vb si pronumelor la persoana a III-a, astfel incat, desi in text se distinge o singura voce lirica, ea este impersonala, nu lasa sa transpara sensibilitatea autorului (Barbu, Alecsandri -Iarna )
c)Obiectiv-  mai multe masti ale eului liric / voci lirice, vag fir epic, dialogul ca modalitate de expunere(ex : Luceafarul)
2.Trasaturile limbajului poetic:
a.expresivitatea - preferinta pentru folosirea cuv cu sensuri conotative , ce intra in structura unor figuri de stil (precum :epitetul, metafora, personificarea etc.);
b.ambiguitatea -trasatura specifica mai ales liricii moderne, constand in posibilitatea dublei /multiplei interpretari a unui text/unei secvente /sintagme poetice;
c.sugestia -trasatura specifica liricii simboliste, care nu transmite sentimente, ci stari vagi, imprecise, in mod indirect, prin campuri semantice, simboluri, muzicalitate sau cromatica decadenta.
d.reflexivitatea- trasatura a poeziei moderniste/neomoderniste, ce presupune existenta unui public initiat, elitist capabil a descifra aluziile livresti sau mitologice sau care se manifesta prin caracterul meditativ/conceptual al versurilor.
3.Prozodia-se refera la trei elemente :
-masura-nr.de silabe dintr-un vers
-rima-figura fonetica ce consta in potrivirea partii finale a versurilor incepand cu vocala accentuata (abba-rima imbratisata, abab-rima incrucisata, aabb-rima imperecheata, aaaa-monorima, rima masculina-silaba finala accentuata , rima feminina -silaba finala este neaccentuata , fara rima -vers alb)
-ritmul- trohaic (succesiunea de picioare metrice bisilabice in care prima silaba este accentuata) sau iambic (succesiunea de picioare metrice bisilabice in care a doua silaba este accentuata), amfibrahic (succesiunea de picioare metrice trisilabice ,accentul se pune pe silaba mediana)
4.Trasaturile descrierii literare:
-Este subiectiva , deoarece prezinta viziunea proprie unui eu liric aflat intr-o ipostaza contemplativa
-Preferinta pentru folosirea cuv.cu sensuri conotative, ce intra in structura unor figuri de stil precum….. sau prezenta imaginilor vizuale/auditive/olfactive/motorii.
-La nivel morfologic, predomina subs. si adj. (cele mai multe devenite epitete), ce compun imaginarul poetic.
-Poetul descompune realitatea si o recompune dupa legile propriei subiectivitati.
5.Figuri de stil- se clasifica in 4 categorii, in functie de nivelul la care se produc :
a.nivel fonetic:  rima, aliteratia, asonanta
b.nivel sintactic/de constructie-inversiunea, repetitia , enumeratia, chiasmul (ex:Vin Floriile cu soare/ Si soarele cu Florii), paralelismul , anafora
c.nivel semantic-epitetul, metafora, comparatia, hiperbola, oximoronul, simbolul, personificarea
d.figuri de gandire-antiteza, alegoria, figuri retorice- exclamatia si interogatia retorica.
6.Sensurile cuvintelor:
-sens conotativ- folosirea cuv.cu sensurile figurate, neobisnuite in context, astfel incat de cele mai multe ori se creeaza figuri semantice precum:epitetul, metafora, comparatia, hiperbola, oximoronul, simbolul, personificarea, oximoronul (ex: jale dulce).
-sens denotativ- sensul de baza, propriu al cuvintelor.
8.Rolul cratimei- aceasta este folosita din ratiuni de  prozodie, respectiv realizarea masurii si a ritmului sau pentru a marca eliziunea unei vocale.
9.Linia de pauza - fie apozitie ce cuprinde o explicatie suplimentara cu rol de nuantare, fie crearea unei metafore explicite (in care sunt prezenti si termenul substituit ,si cel metaforic), fie izolarea unei constructii incidente sau separarea vorbirii directe de cea indirecta.
10.Rolul punctelor de suspensie-marcheaza intreruperea sirului vorbirii si o pauza afectiva ce accentueaza  sentimentele exprimate in text (melancolie, indoiala, durere, regret)
11.Punctul-sfarsitul unei idei poetice, conturul intonational al unei propozitii enuntiative.
12.Semnul intrebarii: marcheaza conturul intonational al unui enunt interogativ, evidentiaza starea de incertitudine sau starea meditativa a eului liric (in functie de situatie) ; o adresare retorica in discursul evocativ al unui erou din trecul istoric.
13.Virgula- separarea  unei apozitii/explicatii suplimentare, izolarea unei constructii in vocativ, separarea a doua idei aflate in raport adversativ (daca intalnim conjunctii ca:  dar, iar, insa, ci) sau disjunctive (daca intalnim conjunctia “sau, ori, fie, ba “) ,elipsa predicatului (Mama vine, sora, nu.), construtie incidenta (vino,zise);
14.Semnul exclamarii-marcheaza conturul intonational al unui enunt exclamativ, dar si participarea afectiva a autorului, accentuand sentimentele exprimate; poate marca si adresarea directa si evocarea unei personalitati istorice din trecut.
15.Rolul  vb la conjunctiv  (sa spuna; sa vina etc..), cond-optativ (as veni, as face) sau viitor  ( va sosi, va pleca, va fi -exprima dorinta, proiectarea unor sentimente in plan ireal, posibilitatea implinirii unui scenariu.
16.Rolul verbelor la imperfect (veneau,mancau,treceau)- reflecta continuitatea unei stari din trecut, crearea unei atmosfere ireale;( Intr-o opera epica, valoarea verbelor la timpul imperfect este de a descrie cadrul de desfasurare a actiunii, avand, deci, caracter descriptiv, evocator). Intrucat timpul imperfect exprima o actiune trecuta, insa neterminata pana in momentul vorbirii, se poate conchide ca el plaseaza actiunea in continuitate, o eternizeaza, conferindu-i valoare durativa.
17.Verbele la gerunziu -permanenta, continuitatea, derularea unui proces
18.Verbele la prezent -certitudinea /exprimarea unui adevar general /confera caracter de maxima.Intr-un pastel, utilizarea verbelor la timpul prezent poate sugera eternizarea naturii, incremenirea ei generata de linsitea profunda.
19.Titlul- facand parte din prelectura textului, titlul anticipeaza ideea de ansamblu a acestuia. De asemenea, se fac observatii referitoare la aspectul formal sau stilistic al titlului.
20.Comentarea unei strofe- surprinderea ideii de ansamblu, sesizarea modalitatii de expunere  (monolog, descriere), tipul de lirism, discutarea procedeelor stilistice sau evidentierea campurilor semantice, observatii la nivel prozodic (rima, masura).